Nu credeam că m-ai am lacrimi să plâng, mergeam pe bicicletă și îmi pișau ochii, nu știam dacă e de la vântul puțin rece, de la ceață sau chiar a fost lovită zona de sensibilitate. În ce lume trăim, să ajungem la bătrânețe să zăbovim pe străzi, să treacă lumea pe lângă noi și să ne considere boschetari, când de fapt acei oameni au o adevărată suferință în spate. Noi trecem nepăsători...
